Românii asigurați în sistemul de asigurări sociale de sănătate beneficiază de concedii și indemnizații
Dreptul la concediu medical în România este condiționat de plata contribuției asigurătorii pentru muncă. Așadar, pentru majoritatea tipurilor de concediu medical este necesar ca angajatul să fi cotizat cel puțin șase luni din cele 12 anterioare lunii pentru care se acordă concediu medical. Există și cazuri în care indemnizația este acordată fără stagiu minim de asigurare, cum ar fi în cazuri de urgențe medicale, arsuri, tuberculoză, boli infectocontagioase din grupa A, neoplazii, SIDA, și carantină. Banii pentru concediul medical nu se primesc direct de la stat, ci angajații sunt plătiți de angajator, care ulterior recuperează o parte din sumă de la stat.
Sunt și situații în care statul acoperă integral perioada de concediu medical, indemnizațiile pentru concedii medicale fiind acoperite de Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS), cu excepția concediului pentru incapacitate temporară de muncă pentru boli obișnuite. În aceste cazuri, indemnizația e plătită de angajator în primele cinci zile, urmând ca restul să fie recuperat de la stat. Valoarea indemnizației primite diferă în funcție de tipul de concediu medical, fiind exprimate în mod procentual, aplicat la o bază de calcul ce reprezintă media veniturilor brute lunare din ultimele 6 luni. Există o limitare pentru cei cu venituri foarte mari, unde limita maximă a bazei de calcul nu poate depăși 12 salarii minime brute pe țară.
Raportat la această bază de calcul, indemnizațiile pentru concediile medicale sunt reglementate diferit în caz de boală obișnuită, boală infectocontagioasă din grupa A, urgențe medico-chirurgicale, carantină, sarcină și lăuzie, și alte cazuri specifice, având procente diferite aplicate bazei de calcul și durate specifice de acordare.