De ce a fost interzis absintul în Franța și legătura cu sănătatea mintală a tinerilor de azi și rețelele sociale ca țap ispășitor
Data actualizării: 13.04.2026 17:34
Data publicării: 13.04.2026 17:33
Tăria de culoare verde smarald, cunoscută sub numele de „Zâna Verde”, care conține pelin, anason verde și fenicul, a fost mult timp apreciată în societatea franceză de către artiști celebri, precum Baudelaire și Van Gogh. În primele două decenii ale secolului XX, Franța consuma mai mult absint decât orice altă țară în lume. Totuși, în câteva decenii, aceasta a fost interzisă și etichetată ca „otravă națională”. Un articol semnat de professorul de strategie Tao Wang, de la EM Lyon Business School, analizează arhive istorice și diverse publicații din perioada 1870-1915, relevând un proces sistematic de identificare a vinovaților, care se desfășura pe parcursul a trei cicluri de intensificare. Această cercetare sugerează că un proces similar are loc astăzi, în care se caută țapi ispășitori pentru diverse probleme sociale.
Cum a devenit absintul dușmanul public al Franței
Primele semne de îngrijorare socială față de absint au fost cauzate de creșterea alarmantă a alcoolismului, înfrângerii militare în fața Prusiei și temerilor legate de declinul național. Deși studiile științifice nu au fost concludente, cercetătorii au creat termenul de „absintism”, identificând absintul ca fiind responsabil pentru simptome precum epilepsia și nebunia.
În fața unei reacții anti-alcool tot mai pronunțate, producătorii de băuturi similare s-au distanțat de absint. Reclamele din anii 1880 contrastau tonicele „sănătoase” cu absintul „mortifer”, prezentându-l ca pe o băutură mortală. Producătorii de vin au contribuit, de asemenea, la campaniile împotriva absintului, căutând să recâștige cota de piață în urma crizei provocate de boala viței de vie. Acest conflict a fost susținut de mișcările de abstinență și de politicieni, care au văzut în absența absintului o victorie națională.
Cu timpul, chiar și producătorii de absint au început să se acuze unii pe alții, atacând producția de calitate inferioară din Paris. Această auto-destructivitate a contribuit la declinul băuturii, iar interdicția a venit rapid cu izbucnirea Primului Război Mondial, fiind prezentată ca o cerință a civilizației franceze.
Recunoașterea țapilor ispășitori din zilele noastre
Interzicerea absintului în 1915, deși pare un eveniment istoric, relevă dinamici care continuă să fie active în societatea contemporană. Îndemnul de a identifica vinovați transformă incertitudinea sau frica în învinuiri sociale îndreptate împotriva unor grupuri sau indivizi, deseori pe baza unor informații incomplete sau false. Această practică a avut consecințe nefericite, promovând discriminarea. Exemplul pandemiei de Covid-19 a arătat cum atitudinile negative față de anumite grupuri au fost intensificate prin panică și zvonuri, care adesea nu au fost respinse de clarificările științifice.
Furie nefondată împotriva mașinăriei rețelelor sociale?
Un alt exemplu contemporan este dezbaterea privind impactul rețelelor sociale asupra sănătății mintale a adolescenților. De la 2012 încoace, se observă o creștere alarmantă a cazurilor de anxietate și depresie în rândul tinerilor. Deși rețelele sociale sunt adesea acuzate de această criză, studiile arată că legătura este mai complexă și că efectele negative sunt, de regulă, moderate. Această percepție larg extinsă, că rețelele sociale provoacă distrugerea generației actuale, nu este susținută de dovezi concludente, iar graba de a atribui vina poate omite factori economici și sociali adiționali.
Vina ca dovadă socială
Modelul văzut în cazul absintului se repetă adesea – un sentiment de anxietate socială autentică, o țintă convenabilă și actori politici care caută soluții imediate. Această tendință de a identifica vinovați pentru probleme complexe este adesea influențată de dinamica socială, mai degrabă decât de a lua în seamă dovezile. O abordare mai atentă și o analiză profundă sunt necesare pentru a înțelege mai bine provocările actuale. Istoria abuzurilor și a căutării țărilor ispășitori ne amintește să fim prudenți în fața certitudinilor. Soarta absintului, acum legal în Franța, evidențiază riscurile de a judeca fără dovezi clare în fața fricii și a incertitudinii.