„Barjele nimănui”. Cum a aruncat România 12 milioane de lei în Dunăre fără niciun studiu. Instituțiile dau vina una pe alta
Aproape două săptămâni au trecut de când reactorul 2 al Centralei Nucleare de la Cernavodă a fost oprit, nu din cauza unei avarii sau a unui accident, ci pentru că Dunărea a scăzut la un nivel atât de jos încât nu mai putea răci reactorul. Pentru a evita această situație critică, statul român a intervenit pe fluviu la începutul lui august, dinamitând o stâncă și scufundând patru barje încărcate cu piatră, cheltuind astfel peste 12 milioane de lei. Deși s-au lăudat la televizor cu aceste acțiuni, nimic nu a funcționat conform planului. Nivelul apei nu a crescut, ci, dimpotrivă, a atins cea mai scăzută valoare din ultimele patru decenii.
Pe 13 august, odată ce reactorul s-a oprit, echipa Antena 3 CNN a solicitat lămuriri instituțiilor implicate în intervențiile de pe Dunăre: pe baza cărui studiu s-au fundamentat aceste acțiuni, cine le-a comandat, cine le-a realizat, care a fost costul lor și cine a coordonat întregul proces. Răspunsurile primite nu au inclus însă niciun studiu cerut, ci doar o succesiune de instituții care își pasează responsabilitatea de la una la alta. AFDJ Galați ne-a redirecționat către Apele Române, care apoi ne-a trimis din nou la AFDJ. Ministerul Apărării s-a îndreptat spre Guvern, iar Guvernul nu a dat niciun răspuns.
După aceste intervenții, care s-au bazat pe măsuri de urgență, măsurătorile științifice serioase pe Dunăre au început abia pe 22 august, la trei săptămâni după ce intervențiile fuseseră deja efectuate. În vara lui 2026, Dunărea a suferit o secetă majoră, cu debitul scăzând la aproximativ 1.400 de metri cubi pe secundă, împreună cu o scădere accelerată a nivelului apei în zona Cernavodă. La începutul intervențiilor, din această cantitate de apă, aproximativ 1.200 de metri cubi pe secundă ajungeau pe brațul Bala, iar către Dunărea Veche, alimentând centrala, doar 200.
CUM AM AJUNS AICI: O DUNĂRE LA CEL MAI SCĂZUT NIVEL DIN ULTIMII 40 DE ANI
Pe 31 iulie 2026, Comitetul Național pentru Situații de Urgență a declararat stare de alertă, urmată pe 1 august de aprobarea unor măsuri urgente, inclusiv dinamitatea stâncii Pârjoaia. Potrivit hotărârii semnate de premierul Ilie-Gavril Bolojan, patru ministere au fost implicate în executarea acestor lucrări, prevăzându-se profilarea stâncii și realizarea unui prag submers din barje.
Cele două tentative inițiale de dinamitare a stâncii au eșuat, dar în cele din urmă, cu mai mult explozibil, stânca a fost distrusă. Ministerul Apărării, Radu Miruță, declara triumfător că operațiunea a fost un succes, iar costurile erau compensabile printr-o zi suplimentară de funcționare a centralei. Barjele au fost scufundate între 5 și 9 august, iar autoritățile estimau o creștere a nivelului apei, dar acest lucru s-a dovedit temporar și insuficient.
DUPĂ INTERVENȚII, NU AU EXISTAT RESULTATE
Chiar și acele câteva centimetri câștigați s-au dovedit a nu fi sustenabili. În zilele următoare, nivelul apei a scăzut din nou, iar ministra Mediului, Diana Buzoianu, a explicat că intervențiile create, au dus la formarea unor dâmburi imprevizibile care au modificat debitul natural. Astfel, reactorul 2 a fost oprit pe 13 august, atingând un nou minim istoric de minus 233 de centimetri la Cernavodă, iar eforturile României au fost relatate și în presa internațională, punând în evidență eșecul planului de deviere a apei.
Costurile operațiunilor au depășit suma inițial estimată de 7 milioane de lei, alocate din Fondul de Rezervă, ajungând la peste 12 milioane de lei. Fără a exista un studiu prealabil care să justifice aceste intervenții, instituțiile implicate continuă să paseze responsabilitatea și să nu ofere claritate asupra costurilor, coordonării și rezultatelor a intervențiilor realizate.
În cele din urmă, doar expertiza necesară pentru astfel de acțiuni a fost solicitată după ce lucrările s-au desfășurat, demonstrând încă o dată lipsa de planificare și coordonare interinstituțională în fața unei crize energetice care putea fi evitată.