Cum a provocat El Niño dispariția sezonului uraganelor din Atlantic

El Niño perturbă sezonul uraganelor din Atlantic: recordul unei perioade fără furtuni majore

Oceanul Atlantic a înregistrat în această lună un record vechi de un secol privind cea mai târzie perioadă a anului fără uragane, un efect direct al unui fenomen El Niño de proporții istorice care a modificat condițiile meteorologice la nivel global. În mod obișnuit, în această perioadă a anului, în Atlanticul de Nord se înregistrează mai mult de trei uragane. Până în prezent, în acest sezon nu s-a format niciunul.

Deși nu au existat uragane, s-au format opt furtuni. Unele dintre ele prezentau caracteristicile necesare pentru a se transforma în uragane în alți ani, dar au fost „distruse” în câteva zile. Anul trecut au fost 13 furtuni care au primit un nume, dintre care cinci au fost uragane, însă niciuna nu a lovit teritoriul SUA. Anul acesta, nicio furtună nu a devenit suficient de puternică pentru a fi clasificată drept uragan.

Mecanismul prin care El Niño blochează formarea uraganelor

Unul dintre principalele motive pentru scăderea activității uraganelor în Atlantic în acest sezon este fenomenul El Niño. În anii cu El Niño, aerul cald care se ridică deasupra Oceanului Pacific generează vânturi la altitudine mare care suflă spre est, către Atlanticul tropical. Acest aer creează vânturi puternice la altitudini mari în atmosferă, care suflă mai repede decât cele aflate mai aproape de suprafața Pământului.

Oamenii de știință numesc diferența dintre vânturile de la diferite înălțimi „forfecare verticală a vântului”. Anul acesta, forfecarea vântului este concentrată exact în locul în care, istoric, se formează uraganele. Un uragan este un motor care absoarbe căldură și este pus în rotație de vânt. Când vânturile sunt puternice și constante, furtuna își poate crește viteza. Dacă vântul este foarte puternic la altitudini mari și slab la suprafața apei, întreaga furtună începe să se încline. Chiar dacă toate celelalte condiții sunt ideale pentru o furtună puternică, forfecarea vântului poate opri un uragan din drumul său.

Tot aerul care se îndreaptă spre Atlantic provine din Pacific, ceea ce face ca forfecarea vântului să fie neobișnuit de scăzută în acea zonă. Având în vedere că fenomenul El Niño determină încălzirea extremă a apelor din Pacific, nimic nu împiedică furtunile să se alimenteze din acesta și să se formeze în succesiune rapidă în acest ocean.

Furtuni devastatoare în Pacific în timp ce Atlanticul rămâne calm

În august, uraganul Lala a lovit Hawaii, fiind una dintre cele mai devastatoare furtuni din stat din ultimul secol. La începutul acestei luni, uraganul Lowell a atins marginal statul, provocând întreruperi de curent pe scară largă. Uraganul Polo aduce vânturi de forța unui uragan și precipitații abundente pe coasta de vest a Mexicului, după ce a atins recent uscatul.

Sezonul uraganelor durează până la sfârșitul lunii noiembrie. Experții preconizează că El Niño va rămâne puternic pe toată durata acestuia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *