„Am studiat aici, vreau să lucrez aici”. Kazi, cercetătorul din Bangladesh care vrea să lucreze în România. Și un sistem care nu-l lasă
Kazi Amdadul Hoque, în vârstă de 26 de ani, originar din Bangladesh, a ajuns în România acum trei ani. Stabilit în Cluj-Napoca, el se află în plină desfășurare a studiilor de masterat la Universitatea Babeș-Bolyai, specializat în migrație. Pe lângă studii, Kazi activează ca asistent cercetător la Centrul pentru Studiul Comparat al Migrației și coordonează Inițiativa Bangladesh în România, fiind, de asemenea, membru al Consiliului Cetățenilor Internaționali din Cluj. Experiența personală și profesională îl ajută să observe și să studieze sistemul migrației din România, pe care îl și critică.
CE LAUDĂ. ȘI CE CRITICĂ
Kazi consideră că programul de regularizare a muncitorilor migranți inițiat de statul român reprezintă o inițiativă binevenită. „Aceasta este cu adevărat o inițiativă lăudabilă și umanitară”, afirmă el, subliniind că acest program creează oportunități importante pentru mulți lucrători migranți, care se află adesea în situații dificile nu din vina lor, ci din cauza birocrației și a neglijenței angajatorilor.
Un alt aspect important pe care Kazi îl evidențiază este impactul pozitiv pe care regularizarea îl are asupra familiilor muncitorilor străini. „Prin regularizarea acestor migranți, guvernul nu doar că îi ajută pe lucrători să-și recapete statutul legal – le protejează și familiile care depind de ei,” explică el. „Venitul unui lucrător migrant susține adesea părinți, soții și copii acasă. Când un migrant intră în situație neregulamentară, incertitudinea afectează viitorul unei întregi familii: educația, sănătatea, supraviețuirea de bază.”
CUM AJUNGI „ILEGAL” FĂRĂ SĂ FI GREȘIT NIMIC
Kazi detaliază modul în care migranții ajung în România cu vize legale, pe baza unor promisiuni, dar se trezesc prinși în cercuri vicioase de exploatare. „Sunt situații în care migranții ajung în România cu vize legale, după ce li s-au promis anumite locuri de muncă sau condiții. Dar, după ce ajung, găsesc muncă complet diferită și tratament diferit față de ce li s-a oferit inițial,” explică tânărul cercetător. Astfel, mulți ajung să se simtă blocați între exploatare și teama de a-și pierde statutul legal.
FRICA DE GHIȘEU
Un alt sentiment dominant printre migranți este frica față de procedurile administrative. Kazi subliniază că mulți migranți trăiesc o stare constantă de anxietate și confuzie. „Li se cere să se ducă la IGI și să-și declare adresa, ceea ce pentru mulți creează un sentiment de insecuritate și vulnerabilitate”, afirmă el. Cei cu decizii de returnare pe numele lor sunt excluși din program, ceea ce sporește și mai mult îngrijorarea celor afectați.
POVESTEA LUI
Kazi vorbește nu doar despre dificultățile altora, ci și despre propria sa experiență. „Da, personal am trăit cât de stresant și incert poate fi acest sistem, chiar și când încerci să respecți toate regulile. Procedurile sunt adesea neclare, informațiile se schimbă de la un birou la altul,” relatează acesta. După terminarea masterului, el va avea o perioadă de 9 luni pentru a găsi un loc de muncă, însă obstacolele legale sunt semnificative.
„Autoritățile române ar trebui să considere posibilitatea de a permite absolvenților internaționali să rămână și să lucreze dacă au deja o ofertă de muncă și un contract, fără a fi nevoie de un proces complex de obținere a permisului de muncă,” sugerează Kazi, punctând importanța de a reține capitalele umane extrem de calificate deja integrate în sistemul românesc.
„DA, VENIȚI ÎN ROMÂNIA”
Cu toate neregulile sistemului, Kazi îndeamnă, totuși, pe cei din jur să vină în România. „Dacă un prieten sau o rudă m-ar întreba dacă să vină în România, aș spune sincer da – atât pentru muncă, cât și pentru studii,” afirmă el. România este un loc bun pentru studenți, având taxe de studii mai accesibile, transport public gratuit în multe orașe și asigurare de sănătate gratuită pentru studenți sub 26 de ani.
„Oamenii ar trebui să vină cu așteptări realiste și informații corecte, deoarece sistemul de migrație și de permise de muncă încă are nevoie de reforme ca să devină mai transparent și mai prietenos cu migranții,” încheie Kazi, subliniind necesitatea unor schimbări în acest domeniu vital.